Am ajuns la concluzia ca daca oferi prea mult sau totul intr-o relatie, ai pierdut din start. Vad oameni indiferenti, vad oameni carora le face placere suferinta altora sau chiar doresc sa te chinuie. Pentru ce? Oricine are un suflet, mai bun sau mai rau, insa sufletul acesta sufera! Respingerile dor, nepasarea te dezamageste. Poate nu ai cerut nimic decat intelegere, decat putina afectiune pe care nu aveai de unde s-o ai. Nu cred ca e prea mult, n-are cum sa fie. De ce in loc de aceasta intelegere ai deziluzii, de ce nu exista o clipa de fericire pe care sa n-o platesti cu varf si indesat? Cu ce ai gresit in lumea asta? Ai vrut prea putin, ai fost prea afectuos, prea bun cu cei din jurul tau? Asta sa fie greseala? Uneori imi spun ca unii oameni accepta prea mult pentru o clipa de bucurie! Au simtit cu adevarat acea bucurie? Fericirea mult dorita? Da, poate au simtit. Ce si cat au platit in schimb? A meritat?
Si tot asa, in timp, adunand deziluzii, suparari, clipe de suferinta inutile, iti dai seama la un moment dat ca viata a trecut pe langa tine, ca ai iubire de oferit si nu ai cui, ca ai vrea sa simti alinarea unor brate in jurul tau, ca te-ai milogit pentru o vorba buna, ca ai avea atata dragoste de dat!
Viata trece, ramai cu niste amintiri… frumoase… urate… Toate se aduna undeva si le retraiesti, ai vrea uneori sa schimbi totul pentru ca amintirile urate sunt mai multe decat cele frumoase. Dar poti? Nu, n-ai cum! Asa a fost sa fie, pentru ca tu nu l-ai inteles pe celalalt, pentru ca el nu te-a inteles pe tine.
Insa nu ai vrea decat sa mai existe respect, recunostinta, incredere, devotament, loialitate. N-as putea spune ca toate acestea mai exista in ziua de azi. Ai pretentia ca macar daca exita cineva langa tine sa-ti fie alaturi, sa creada in tine, sa vada ca ai un suflet frumos, ca esti capabil de orice pentru a-l face fericit.
Pacat ca asa ceva nu se intampla si tot alergi pe un drum presarat cu idei aiurea, cu ganduri care te strivesc, cu lacrimi amare care iti curg pe obraz fara sa vrei.Si anii trec, viata se duce, amintirile, rele sau bune, vor ramane in inima ta intotdeauna. Rautatea te va inconjura mereu, la fel ca si indiferenta. Intr-o zi te vei intreba ce cauti aici, ce mai speri, ce mai vrei? Cine va gasi raspunsul la aceste intrebari?
Am ajuns la concluzia ca daca oferi prea mult sau totul intr-o relatie, ai pierdut din start. Vad oameni indiferenti, vad oameni carora le face placere suferinta altora sau chiar doresc sa te chinuie. Pentru ce? Oricine are un suflet, mai bun sau mai rau, insa sufletul acesta sufera! Respingerile dor, nepasarea te dezamageste. Poate nu ai cerut nimic decat intelegere, decat putina afectiune pe care nu aveai de unde s-o ai. Nu cred ca e prea mult, n-are cum sa fie. De ce in loc de aceasta intelegere ai deziluzii, de ce nu exista o clipa de fericire pe care sa n-o platesti cu varf si indesat? Cu ce ai gresit in lumea asta? Ai vrut prea putin, ai fost prea afectuos, prea bun cu cei din jurul tau? Asta sa fie greseala? Uneori imi spun ca unii oameni accepta prea mult pentru o clipa de bucurie! Au simtit cu adevarat acea bucurie? Fericirea mult dorita? Da, poate au simtit. Ce si cat au platit in schimb? A meritat?
Si tot asa, in timp, adunand deziluzii, suparari, clipe de suferinta inutile, iti dai seama la un moment dat ca viata a trecut pe langa tine, ca ai iubire de oferit si nu ai cui, ca ai vrea sa simti alinarea unor brate in jurul tau, ca te-ai milogit pentru o vorba buna, ca ai avea atata dragoste de dat!
Viata trece, ramai cu niste amintiri… frumoase… urate… Toate se aduna undeva si le retraiesti, ai vrea uneori sa schimbi totul pentru ca amintirile urate sunt mai multe decat cele frumoase. Dar poti? Nu, n-ai cum! Asa a fost sa fie, pentru ca tu nu l-ai inteles pe celalalt, pentru ca el nu te-a inteles pe tine.
Insa nu ai vrea decat sa mai existe respect, recunostinta, incredere, devotament, loialitate. N-as putea spune ca toate acestea mai exista in ziua de azi. Ai pretentia ca macar daca exita cineva langa tine sa-ti fie alaturi, sa creada in tine, sa vada ca ai un suflet frumos, ca esti capabil de orice pentru a-l face fericit.
Pacat ca asa ceva nu se intampla si tot alergi pe un drum presarat cu idei aiurea, cu ganduri care te strivesc, cu lacrimi amare care iti curg pe obraz fara sa vrei.Si anii trec, viata se duce, amintirile, rele sau bune, vor ramane in inima ta intotdeauna. Rautatea te va inconjura mereu, la fel ca si indiferenta. Intr-o zi te vei intreba ce cauti aici, ce mai speri, ce mai vrei? Cine va gasi raspunsul la aceste intrebari?
English
hi5 Coins